sau nopti petrecute in fata calculatorului, dupa atatea alte nopti nedormite. Asa, ca sa ii inteleg si eu pe cei care au epuizat astfel serii intregi de seriale si acum asteapta cu nerabdare inca un episod. Am primit deja suficiente sfaturi, gen nu te uita la toate odata, ca dupa nu mai ai ce face pana iese urmatorul, nu cauta informatii pe net si nu accepta sa ti se povesteasca sau nu pune intrebari tampite, ca daca stii, atunci ce rost are?
pai are, ca…uitati-va la baietii astia doi. Oare chiar intotdeauna conteaza ce fac sau ce spun..? Eu zic ca merge sa ii vezi si-n reluare la reluare. Detto ciò, n-are rost sa mai adaug cine imi place mai mult si de ce, ci doar sa ma abtin de acum incolo sa afirm public, in vreun context sau altul, ca a me piacciono le donne. Cica, nici macar in gluma…mai ales ca urmarile au fost aproape tragice.
Am incheiat primul semestru din cariera mea de profesor si am lasat primii mei corigenti . Deh, e mai greu pana te obisnuiesti…
am “corectat” saptamana trecuta niste teze de la olimpiada, dar mi s-a sugerat doar sa pun nota care trebuie, cu toate ca acei copii nu aveau ce cauta nici macar la o faza locala. Am plecat de acolo cu convingerea ca aveam dreptate inca de cand eram in banca in privinta acestor “mici nedreptati”. Am plecat de acolo dezgustata. Si totusi, am facut asa cum au vrut.
Am participat apoi la un curs de perfectionare pe didactica limbii italiene, la Iasi. A fost cu totul altceva. Altceva decat ma asteptam eu si toti cei prezenti, altceva decat obisnuim sa vedem noi la scoala, metode cu adevarat noi, care starnesc interesul si participarea. Am spus-o si nu mi-e greu sa repet, nu am (cum sa am) experienta ca profesor, chiar daca imi place mult ceea ce fac. As vrea totusi sa pot sa aplic macar o parte din ce am vazut acolo, fara sa-mi pese de planificari si programe, de timpul mereu insuficient si de conditiile uneori precare, as vrea sa pot sa ii invat Non scholae, sed vitae.
- sa dansez vals, ca si cum as fi facut asta dintotdeauna;
- sa conduc o masina, fara sa pot constitui un pericol pentru mine sau pentru ceilalti; de masina nu mi-a pasat prea tare nici pana acum;
- sa vorbesc cat de cat germana;
- sa renunt la lucruri la care cred ca nu as putea renunta niciodata si sa ma concentrez doar pe cele cu adevarat frumoase, pentru ca in jurul meu sunt atatea. Nu are rost sa alerg!
am o stare asa de…nici nu stiu cum sa o definesc. Ceva din seria Mi-e o lene de ma doare. Numai ca se intampla in cel mai prost moment posibil. Oricum am in plan sa sar peste somnul din noaptea asta, desi maine am o zi cu adevarat plina…
am de facut un referat pentru master, dar mi-e asa sila de chestia asta cu referatele. Mi se parea mult mai simplu si mai potrivit un examen, fie el si oral, care ar dura oricum muult mai putin si ar fi si mai relevant.
am avut de citit niste tragedii, au fost faine, dar…una e sa citesti si alta sa scrii ceva macar decent, cand nu ai absolut nici un chef. Nu mai zic de fazele cu numarul de pagini si restul. Ma simt ca la clasa a noua. Se vede ca pauza asta nu mi-a prins mie prea bine. Ma agat de orice, ca sa nu incep inca sa-l scriu. Stiu bine ca dupa o anumita ora starea mea va fi alta: un amestec de panica si de nepasare, poate si ceva inspiratie, doar sotto stress reactionez meglio
gata. cred ca ma duc sa imi fac o cafea. Si trec pe invisible.
. Deh, e mai greu pana te obisnuiesti…